Sistemul 80 Plus este configurat pentru a evalua eficiența surselor de alimentare. Fiecare sursă de alimentare certificată de standardul 80 Plus este eficientă la cel puțin 80% din sarcină. În plus față de eficiența minimă de 80%, trebuie să prezinte un factor de putere de cel puțin 0,9 la sarcină de 50%.

Factorul de putere este o altă măsură a eficienței care surprinde raportul dintre puterea care intră în sursa de alimentare și energia care iese din sursa de alimentare.

Ce tip de sursă ar trebui să achiziționez

În majoritatea situațiilor, este suficientă o sursă de alimentare 80 Plus Silver sau 80 Plus Gold.

Un răspuns bun la această întrebare depinde de două lucruri: cât de mult vă interesează zgomotul și cât de mulți bani doriți să cheltuiți. O sursa de alimentare cu eficiență ridicată produce mai puțină căldură, pe măsură ce crește prețul, veți avea acces și la alte funcții, cum ar fi conectori modulari, îmbinări îmbunătățite și garanții mai mari. Acestea sunt motive pentru a cheltui mai mulți bani pe o sursă. Să știți că diferența de performanță ar putea să nu fie la fel de evidentă pe cât sperați între o sursa de alimentare de top și una la jumătate din prețul celei de vârf.

Mai jos găsiți câteva sfaturi de depanare pe care le puteți încerca să remediați problema camerei web.

Verificați setările

În cazul în care camera este dezactivată, nici o aplicație nu va mai putea folosi camera web. Această opțiune s-a schimbat odată cu actualizarea din aprilie a Windows-ului 10. Înainte de această actualizare, numai aplicațiile din magazinul Windows au fost afectate, și nu aplicațiile desktop. Verificați setările din Windows 10 pentru a verifica această problemă.

• Decshideți “Settings -> Privacy -> Camera”
• În partea de sus, căutați „Camera access for this device is on.„
• Dacă este oprit, faceți click pe butonul „Change” pentru a porni
• Sub această opțiune, bifați „Allow apps to access your camera” și asigurați-vă că este activată
• Apoi, uitați-vă la „Choose which apps can access your camera.” Asigurați-vă că aplicațiile pe care doriți să le utilizați cu camera web sunt activate
• Activați din nou dispozitivul

Verificați în Device Manager

• Deschideți “Device Manager”
• Extindeți „Cameras”, “Imaging devices” sau “Sound, video, and game controllers”.
• Faceți click dreapta pe dispozitivul dvs.
• Selectați „Enable Device„

Verificați antivirusul

Software-ul antivirus, care este conceput pentru a vă proteja confidențialitatea, poate afecta uneori abilitatea camerei dvs. web de a funcționa. Nu dorește să permită pornirea camerei web pentru a evita accesul neautorizat. Verificați setările din software și contactați producătorul pentru mai multe informații.

Instalați sau actualizați driverele

De cele mai multe ori, Windows-ul va instala driverele necesare atunci când instalează hardware-ul, dar ocazional acest lucru nu va funcționa corect. În cazul în care camera web nu funcționează, este posibil să fie nevoie să vizitați site-ul producătorului și să descărcați pachetul de instalare al camerei web. Este posibil să existe o versiune actualizată care va rezolva problema. De multe ori, site-ul web va oferi și alte sfaturi legate de depanare specifice dispozitivelor.

Verificați conexiunile

Dacă aveți o cameră externă și niciuna dintre aplicațiile dvs. nu poate utiliza camera web, asigurați-vă că conexiunile fizice sunt sigure. Pur și simplu deconectați cablul și conectați-l din nou, asigurându-vă că este bine atașat.

De asemenea, este posibil să existe o problemă cu portul USB. Încercați să conectați camera web într-un alt port.

NOTĂ: Fiți conștienți de faptul că unele laptopuri includ capace încorporate pentru camera web, așa că verificați dacă nu există unul care să acopere camera.

Încercați la un alt computer

În cele din urmă, dacă aveți o cameră web externă, conectați-o la un alt computer și vedeți ce se întâmplă. Dacă nu funcționează, este posibil să fie vreun defect de fabrică.

Sperăm că ați reușit să remediați problema cu unul dintre aceste sfaturi!

Verificarea numărul de cicluri al bateriei pe Mac

Un ciclu de încărcare este o încărcare completă a bateriei. Fiecare baterie modernă de pe Mac este evaluată pentru 1000 de cicluri; unele modele mai vechi (înainte de 2010) sunt evaluate pentru 500 sau 300 de cicluri. În timp ce bateria nu va eșua brusc când atinge limita, va începe să mențină o încărcare din ce în ce mai mică pe măsură ce se apropie de această limită. În cele din urmă, va trebui să țineți Mac-ul conectat la cablul său de alimentare pentru utilizare.

Pentru a verifica numărul de cicluri de încărcare efectuate de baterie, țineți apăsată tasta Option, faceți click pe pictograma Apple din colțul din stânga sus al ecranului, apoi selectați comanda „System Information„. Dacă nu țineți apăsată tasta Option, veți vedea o comandă „About This Mac„.

În fereastra cu informațiile de sistem, extindeți categoria „Hardware” din stânga, apoi selectați opțiunea “Power”.

În panoul din dreapta, veți putea vedea toate statisticile pentru bateria dvs. Înregistrarea „Cycle Count”(Număr de cicluri) se află sub secțiunea „Health Information„.

MacBook-ul din exemplul nostru de mai jos are un număr de cicluri de 803, bateria trebuie înlocuită. Dacă nu ar fi existat vreo problemă cu bateria, intrarea „Condition” (care arată Service Battery în exemplul nostru) ar fi afișat mesajul „Normal„.

Obțineți mai multe informații cu CoconutBattery

Informațiile despre sistem au cele mai multe date necesare pentru a evalua starea de sănătate a bateriei, dar nu sunt foarte bine prezentate și ar putea oferi prea putine informații. De exemplu, vă indică capacitatea maximă curentă a bateriei, dar nu capacitatea originală. Dacă doriți mai multe informații și mai ușor de înțeles, descărcați aplicația gratuită coconutBattery.

Când rulați aplicația, veți vedea ceva asemănător capturii de ecran de mai jos.

Pe lângă numărul de cicluri, această aplicație ne arată că acumulatorul are o capacitate de încărcare totală de 4896 mAh. Când era nou, avea o capacitate de 6700 mAh. Pierderea capacității respective pe durata a cinci ani, nu este deloc rea.

NOTĂ: Dacă aveți un MacBook mai vechi, acumulatorul este aproape sigur că are mai puțină încărcătură acum decât atunci când a fost nou. Fie cu informații despre sistem, fie cu aplicația coconutBattery, puteți vedea cât de mult este pierdută capacitatea bateriei și dacă trebuie înlocuită.

Mac-urile moderne folosesc NVRAM (NV pentru non-volatile). NVRAM-ul stochează multe informații, cum ar fi: discul de pornire selectat, volumul difuzoarelor, rezoluția ecranului și fusul orar.

Dacă Mac-ul dvs. nu mai bootează, dacă pornește cu o rezoluție incorectă a ecranului sau dacă aveți probleme audio (cum ar fi niciun sunet sau meniul din bara de control al volumului este gri), incercați să resetați NVRAM-ul – este rapid și inofensiv.

Pentru a reseta NVRAM, urmați pașii de mai jos:

1. Opriți Mac-ul
2. Apăsați butonul de alimentare apoi țineți apăsate tastele Command-Option-P-R
Țineți apăsat aceste taste timp de aproximativ 20 de secunde. Apoi, dați drumul și permiteți Mac-ului să pornească în mod normal. Dacă aveți un Mac mai vechi care se aprinde la boot, țineți apăsată tasta până când auziți un al doilea sunet de pornire.

NOTĂ: Dacă țineți apaste tastele Command-Option-P-R la pornire și nu vedeți nimic altceva decât un ecran gri care nu se schimbă timp de câteva minute – nu apare logo-ul Apple, nici o bara de progres, nici un al doilea sunet de pornire – nu vă faceți griji. Cea mai probabilă cauză este că Mac-ul dvs. nu înregistrează apăsările de taste din cauza unui dispozitiv USB. Deconectați toate dispozitivele USB (cu excepția tastaturii, dacă este o tastatură cu fir), țineți apăsat butonul de alimentare până când sistemul Mac se oprește complet, apoi apăsați-l din nou și țineți apăsat imediat Command-Option-P-R. Dacă aceasta nu funcționează și utilizați o tastatură Bluetooth externă, încercați să conectați o tastatură USB. Dacă reușiți să resetați cu succes NVRAM cu tastatura cu fir, o puteți deconecta și puteți reveni la tastatura dvs. Bluetooth obișnuită.

Resere SMC

O altă componentă a hardware-ului Mac care stochează setări esențiale este Controller-ul de sistem (SMC), un circuit care se ocupă cu managementul alimentării, monitorizarea temperaturii și controlul ventilatorului, luminile de stare, iluminarea tastaturii și câteva alte componente. În cazul în care SMC-ul dvs. devine “confuz”, puteți întâmpina probleme cum ar fi zgomotul excesiv al ventilatorului, performanța lentă chiar dacă monitorul de activitate nu indică faptul că CPU-ul este suprasolicitat, bateriile care nu se încarcă corect și asa mai departe. Ca și în cazul NVRAM-ului, resetarea SMC la valorile implicite poate rezolva aceste probleme.

Apple nu menționează consecințele negative ale resetării SMC-ului. Personal am resetat SMC-urile Mac-urilor mele de mai multe ori și s-a dovedit a fi soluția la o problemă.

Înainte de a reseta SMC-ul, trebuie să închideți Mac. După aceasta, procedura variază în funcție de tipul de Mac pe care îl aveți.

Pentru Mac-uri Desktop
Deconectați cablul de alimentare (fie de la Mac, fie de la priza). Așteptați 15 secunde și conectați-o din nou. Apoi, așteptați încă 5 secunde și reporniți Mac-ul.

Pentru Mac-uri portabile cu baterii nedemontabile
Închideți-l și deconectați-l de la curent. Pe tastatura încorporată, apăsați și mențineți apăsate tastele Shift, Option și Control din partea stângă și apăsați butonul de pornire – țineți toate tastele apăsate timp de 10 secunde, apoi eliberați tastele. Conectați adaptorul de alimentare și apoi porniți Mac-ul în mod normal.

Pentru Mac-uri portabile cu baterii detașabile
Închideți Mac-ul. Deconectați cablul de alimentare și scoateți bateria. Apăsați butonul de alimentare, țineți-l timp de 5 secunde și apoi lăsați-l. Puneți acumulatorul înapoi, reconectați cablul de alimentare și porniți în mod normal computerul Mac.

NOTĂ: Cu toate că niciuna dintre aceste proceduri nu este un remediu garantat, ambele pot rezolva o serie de probleme ciudate.

Ce este o unitate Fusion?

Această unitate este o fuziune intre două unități separate ca și concept dar încorporate împreună în aceiași unitate. Acesta conține o unitate Serial ATA (care este un hard disk obișnuit) și o unitate SSD.

Cum funcționează?

Sistemul de oparare macOS plasează fișierele accesate frecvent în memoria flash a unității, astfel încât acestea să fie întotdeauna rapid de deschis, în timp ce datele mai puțin frecvent utilizate sunt stocate pe hard disk.

Beneficiul acestei soluții este unul major. Accesări rapide datorită faptului că datele pe care le utilizați cel mai frecvent sunt accesate rapid din partea Flash a unității Fusion și există o mulțime de spațiu de stocare pentru păstrarea tuturor fișierelor, fotografiilor, filmelor și a altor copii de rezervă.

Dispozitivele/unitățile Fusion tind să vă ofere un hard disk de 1TB, dacă ați opta pentru o asemenea stocare pe un SSD prețul ar fi destul de piperat.

Fusion Drive vs SSD

Cea mai mare diferență dintre un Fusion Drive și un SSD este prețul. Dacă doriți să obțineți o unitate de mare capacitate pentru stocarea tuturor datelor dvs. dar nu doriți să cheltuiți o mică avere, atunci Fusion Drive este cea mai bună opțiune.

Atunci când porniți calculatorul, tot ce se aude este un “bip non-stop” iar apoi monitorul intră in modul de economisire a energiei.
Nu totul este pierdut, pentru că aceste semnale sonore enervante sunt de fapt un cod Morse în limba BIOS-ului.
Fiecare computer execută un test rapid înainte de a porni pentru a se asigura că totul funcționează corect.
De fiecare dată când porniți computerul rulează un program numit POST (Power On Self Test).

În timp ce programul POST rulează, pe ecran puteți vedea rezultatele “inventarului” al tuturor componentelor conectate. Acest afișaj vizual al rezultatelor nu este benefic în cazul în care nu există nici un semnal catre monitor.
Producătorii de BIOS au conceput un sistem de semnale sonore care funcționează ca un ghid de diagnostic. Unele placi de bază au chiar afișaj electronic din două cifre pentru identificarea codului.

Descifrare semnal sonor
În primul rând, notați modelul de semnale sonore. Ar putea fi un semnal sonor lung, sau unul scurt, unul lung etc. Aceasta variază în funcție de situație.

Notați numărul și durata de semnale sonore, apoi identificați modelul placii de baza și căutați site-ul producatorului. Aici sunt câteva link-uri de explicații ale codurilor sonore pentru HP, Lenovo, Dell, Asus, MSI și Gigabyte.

De multe ori vinovatul este chiar user-ul, înlocuirea unei eventuale componente sau un upgrade al memoriei RAM care nu este complet așezată în slot-ul ei, aduce la înghețarea sistemului.

Executați Windows Memory Diagnostic

Pentru a lansa instrumentul Windows Memory Diagnostic, deschideți meniul Start, tastați „Windows Memory Diagnostic” și apăsați Enter.

De asemenea, puteți apăsa tasta Windows + R, tastați „mdsched.exe” în caseta de dialog Run care apare și apăsați Enter.

Va trebui să reporniți computerul pentru a se efectua testul. In acest timp nu veți putea utiliza computerul.

Asigurați-vă că ați salva sesiunile deschise. Pentru acceptarea acestui lucru, faceți click pe „Restart now and check for problems (recommended)„. Calculatorul se va restarta.

Calculatorul va reporni și va apărea ecranul pentru Windows Memory Tool Diagnostics. Pur și simplu lăsați-l să efectueze testul. Ar putea dura câteva minute. In timpul acestui proces, veți vedea o bară de progres și un mesaj de „Status” care vă va informa dacă au fost detectate probleme în timpul procesului.

Cu toate acestea, nu aveți nevoie de a viziona testul, puteți lăsa computerul singur și să reveniți pentru rezultat mai târziu.

Dupa terminarea procesului va trebui sa deschideti Windows Event Viewer.

Windows Event Viewer reprezinta un jurnal de aplicații și mesaje de sistem – erori, mesaje de informare și avertismente.

Deschideți Event Viewer. Faceți click dreapta pe butonul Start și selectați „Event Viewer„. Dacă utilizați Windows 7, apăsați tasta Windows + R, tastați ”eventvwr.msc” în caseta de dialog Run și apăsați Enter.

Navigați in Windows> System. Veți vedea o listă cu un număr mare de evenimente. Faceți click pe „Find” în panoul din dreapta.

Tastați „MemoryDiagnostic” în caseta de găsire și faceți click pe „Find Next„. Vei vedea rezultatul afișat în partea de jos a ferestrei.

Pentru a înțelege de ce Wi-Fi-ul nu este un pericol pentru sanatatea noasta, avem nevoie pentru a înțelege unele fundamente despre comunicarea radio și a radiațiilor. Radiația este un cuvânt înfricoșător. Conceptul cel mai critic atunci când vine vorba despre radiații este distincția între radiatiile ionizante și cele neionizante.

Expunerea extinsă la radiații de tip ionizante sunt foarte periculoase pentru sănătatea noastră, chiar si la expunerea scăzută, în timp poate crește în mod semnificativ riscul de cancer. Chiar atunci când sunt utilizate în scopuri benefice (cum ar fi utilizarea unui aparat cu raze X pentru diagnosticarea un pacient), expunerea este controlată cu grijă prin utilizarea unor veste de plumb, materiale de ecranare, și așa mai departe, astfel încât pacientul și operatorul mașinii sa poata avea o minima expunere fata de radiatii.

Pe partea opusă a lucrurilor, sunt radiațiile neionizante. Aceaste radiații nu au suficientă energie pentru a ioniza atomii, și include orice altceva pe spectrul radiațiilor, inclusiv radiatii infraroșii, lumina vizibila, si undele radio.

Informarea cu privire la radiatiile in locatiile dense cu retea de tip Wi-Fi, cum ar fi școlile și spitalele sunt expuse la radiații de radio-frecvență la mii de ori mai mici decât standardele internaționale de siguranță concepute pentru a proteja persoanele care lucrează în industriile conexe.

Radiația retelelor Wi-Fi este inofensiva, veți vedea că nu există nici o situație în care semnalul Wi-Fi de la router, laptop, centrul de mass-media, sau orice alt dispozitiv Wi-Fi din casa dumneavoastra ar putea sa va ranesca.